Cont
Membri
Forum
Bloguri Anunturi Poze Video
Muzica Link-uri Utile Sponsori
  •  
 
 
 
Quote27.11.2011 16:530 people like thisLike
 

Cati romani sunt in America ?

Stie cineva cati romani sunt in America ? Unde este comunitatea cea mai mare a romanilor din America ?

New York ? Los Angeles ? Chicago ? Miami ?

Va multumesc !

romani-strainatate.com - Fa-ti Cont nou GRATUIT sau foloseste fConnect !
Quote02.01.2012 10:310 people like thisLike
 

Aproximativ 1,5 milioane in SUA si Canada. Recensamantul recent din Romania ar putea sa dea cifre mai exacte. Ambasada Romaniei si Consulatele Romanesti din America detin date doar despre cetatenii romani care au apelat la servicii consulare, nu si despre cei care au exclusiv cetatenie Americana si radacini romanesti.

 

Mai multe detalii gasiti aici:

 

http://studiiromanoamericane.wordpress.com/4/romanii-de-pe-continentul-nord-american-pagini-de-istorie/

 

Sau aici:

 

Primul val de emigranţi români în America: Cea mai veche comunitate românească este in Ohio. Există un oraş,Youngstown, Ohio cu peste 60% români. Statisticile oficiale nord-americane au înregistrat pentru prima dată în 1881, 11 emigranţi din teritoriile româneşti. Primii emigranţi români proveneau din Transilvania, Bucovina şi Dobrogea şi s-au stabilit în Cleveland, Ohio. În marea lor majoritate, emigranţii din primul val erau muncitori, au lucrat la început la construcţia de căi ferate, apoi în fabrici şi în agricultură.

Al doilea val poate fi considerat cel de după Primul Razboi Mondial până în 1929, fenomenul devenind tot mai consistent. Acest val a cuprins rude şi prieteni ai celor deja stabiliţi în Canada şi SUA, unii dintre ei având calificări şi studii mai înalte şi reuşind să obţină slujbe în comerţ sau în profesii care le-au permis ulterior accesul în rândul clasei de mijloc.  În acea perioadă populaţiile din Europa Centrală şi Sud-Est erau încorsetate în interiorul unui sistem de dominaţie în care frustrările sociale şi naţionale deveneau tot mai presante. Aşa se  explică faptul că, înainte de primul război mondial, din totalul  românilor emigraţi în America 90% erau din Transilvania şi Bucovina şi  numai 10% din Vechiul Regat. Românii care plecau în căutarea unei vieţi mai  bune nu aveau, de regulă, o situaţie mulţumitoare în România. Circula expresia “mia şi banii de drum” pentru că majoritatea emigranţilor spuneau că vor să lucreze în SUA până când vor aduna o mie de dolari şi banii pentru drumul înapoi în ţară. Toţi plecau cu speranţa că Lumea Nouă ar putea fi şansa lor de mai bine şi cu gandul că vor reveni în Romania.

Marea majoritate a românilor plecaţi în  primele valuri ale emigraţiei s-au aşezat în marile centre industriale din: Ohio, Pennsylvania, Michigan, Illinois şi Indiana, încercând să  realizeze atât integrarea în mediul American, cât şi păstrarea unui mod de viaţă autentic. Pentru că nu aveau  organizaţii sau instituţii care să-i sprijine în America, nu aveau biserici  sau instituţii românesti şi erau grupaţi la marginea cartierelor din  oraşele industriale în care lucrau, viaţa românilor era destul de simplă. Primii emigranţi nu aveau bani de transport şi preferau să se aşeze cât mai aprope de fabrică, iar acolo unii dintre ei deschideau pensiuni, magazine sau alte mici afaceri. Aceste mici afaceri aveau un rol deosebit pentru valurile de noi veniţi pentru că erau locurile de întâlnire şi de dialog. În astfel de cârciumi îşi ţineau românii nunţile, botezurile şi alte evenimente sociale. “Dacă un român venea în America şi nu avea familie sau rude acolo, el mergea într-un oraş de care auzise din scrisori, unde se stabiliseră şi alţi consăteni. Acolo gasea o pensiune sau o cârciumă românească şi-i găsea pe cei care au plecat înaintea lui din sat” spune Luiza Mureşeanu.

Al treilea val este consemnat la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, până în anul 1955. Motivele emigrării au fost, în principal, de ordin politic şi economic. Un răspuns sigur la întrebarea “de ce au plecat şi pleacă românii în America?” este hazardat. Dincolo de considerentele pecuniare şi politice, fiecare emigrant are şi o puternică motivaţie personală. Întrebarea lansează o permanentă provocare şi devine tot mai  incitantă deoarece sondaje de opinie recente indică faptul că astăzi (2010), în România, 56% dintre români vor să emigreze, iar principalele destinaţii vizate sunt Canada, Australia şi SUA. În acelaşi timp, disponibilitatea Statelor Unite ale Americii de a primii noi imigranţi se reduce, iar criza economică mondială şi spectrul şomajului creează mişcări sociale şi curente de opinie îndreptate împotriva imigrării.

 

După al Doilea Război Mondial, multe dintre întâlnirile românilor-americani aveau loc în casa unuia dintre ei care avea spaţiu mai mult. Se cântau şi se ascultau melodii populare româneşti, se citeau poezii româneşti şi un loc special se acordă scrisorilor venite din ţară care se citeau cu glas tare fiind ascultate atent de întreaga asistenţă. Punţile cu România se păstrau greu, mai ales datorită regimului comunist recent instaurat în patria mamă. O atenţie aparte se acorda nunţilor. De cele mai multe ori bărbaţii tineri căutau să-şi  aducă viitoarea soţie din tară şi trimiteau scrisori rudelor rămase acolo să-l ajute. “Uneori căsătoriile erau aranjate de prieteni sau de rude. Dacă  după sosirea fetei căsătoria nu se realiza, de obicei fata considera că este de datoria ei să returneze costul călătoriei.Totuşi soţul era repede găsit. O tânără româncă nu rămanea necăsătorită mult timp. De obicei erau 15 sau 20 de tineri pentru fiecare fată”, scrie Luiza Mureşeanu într-o istorie a imigraţiei româneşti în America. “Pregatirile de nunta animau mult comunitatea românilor imigranţi. Românii participau împreună la serviciul religios şi la petrecere. Femeile pregăteau mâncare tradiţională românească. Fiind vorba despre ardeleni, din meniul de nuntă nu lipseau niciodată supa de găină cu tăiţei şi sarmalele. Se faceau cadouri în bani pentru nuntă, iar sumele oferite tinerilor variau între 25 de cenţi şi 5 dolari. Conform statisticilor şi registrelor bisericeşti se remarcă faptul că aveau loc peste 50 de nunţi pe an şi comunitatea română era în creştere continuă.”

 

Al patrulea val poate fi apreciat ca fiind în perioada anilor 1970 şi 1980, mulţi dintre emigranţi având o pregătire profesională foarte bună. Şcoala românească din America a avut un rol semnificativ pentru comunitate. Înainte de 1950 existau numeroase instituţii care funcţionau pe lânga biserici fără a fi şcoli religioase. Acestea fiinţau în prelungirea şcolilor publice, cu scopul de a instrui în limba română pe copii imigranţilor. După 1970, sosirea unor imigranţi români cu înalte studii şi calificări profesionale au ridicat nivelul şcolilor de duminica din SUA. Copiii imigranţilor învaţă aici limba română, istoria şi geografia României. Viaţa imigranţilor români s-a schimbat semnificativ în a doua jumatate a secolului XX, la două generaţii distanţă faţă de primul val. S-au produs mutaţii în viaţa  instituţiilor şi organizaţiilor, s-a realizat o îmbinare a tradiţiilor în viaţa comunitară, care a devenit mult americanizată. Tot mai adesea liturghia se oficiază în limba engleză sau parţial în limba engleză. Consiliile bisericeşti şi ale societăţilor culturale se desfăşoară în limba engleză. Tot mai mulţi copii de origine română născuţi în SUA, sau sosiţi din România la o vârstă fragedă, refuză sau nu mai ştiu să vorbească limba română. Unii o fac din raţiuni de adaptare, din dorinţa de a fi acceptaţi şi integraţi mai uşor de colectivitate, alţii din nevoia de a se simţi la fel cu colegii şi prietenii lor americani. Asimilarea şi americanizarea etnicilor de origine română devine un fenomen pregnant după 1970.

 

Există o dorinţă puternică a unor români născuţi în SUA, de a-şi cunoaşte fondul etnic, moştenirea românească şi de a vizita România.  Ei păstrează, încă, ceva din sufletul neamului şi sunt motivaţi de curiozitate. Deşi mulţi nu ştiu să vorbească româneşte, ştiu foarte multe lucruri despre istoria şi geografia României. Unii au încercat să micşoreze distanţele culturale şi sa-şi aline dorurile constituindu-se în organizaţii care îşi propun să facă cunoscută imaginea României şi tradiţiile româneşti peste ocean. Alţii promovează turismul în România, iar alţii organizează evenimente culturale sau ştiinţifice unde invită personalităţi, oameni de ştiintă şi de cultură din România. Fenomenul este puternic pentru că fiecare emigrant poartă în suflet o Românie spirituală, stilizată, eliberată de micimile şi răutăţile unei societăţi care l-a silit să plece.

 

Al cincilea val. După 1990 emigrarea românilor pe continentul Nord American a fost strans legată de fenomenul globalizării şi de expansiunea Internetului, o invenţie care învinge toate barierele – graniţe, religie, limbă maternă. Foarte multe persoane au ajuns în SUA, după anul 2000, prin căsătoria cu un cetăţean American. O altă variantă de emigrare, care aduce anual câteva mii de români în SUA, este Loteria Vizelor şi o alta este legată de politica de populare a Canadei cu emigranţi din est. De asemenea, mulţi români au ajuns în SUA datorită “vânătorii de capete” instituită de marile corporaţii americane în estul Europei şi în Asia. Potrivit oficialilor de la „Immigration Canada”, dupa 1990 circa 3 000 de romani, mai ales familii tinere, s-au stabilit, anual, în Canada. Se ştie că această ţară încurajează multiculturalismul etnic şi emigraţia, prin intermediul Ministerului Federal al Emigraţiei şi Cetăţeniei.

 

În prezent se estimează că în SUA trăiesc peste 1 milion de americani de origine română. Conform datelor statistice ale recensămintelor din S.U.A., aproape 400 000 de cetăţeni americani născuţi în SUA se declară de origine română, iar alte 600.000 de cetăţeni americani deţin certificate de naştere româneşti. În prezent, în Canada trăiesc peste 500.000 de români şi originari din România, potrivit unor surse neoficiale. Cei mai mulţi dintre etnicii români se află în provinciile Ontario (peste 100.000 in Toronto), Quebec, Alberta, Saskatchewan, British Columbia şi Manitoba. Oraşele cele mai populate de români sunt: Toronto, Montreal, Kitchener, Windsor, Vancouver, Edmonton şi Hamilton. Caracteristica principală a noilor veniţi după 1990 este diversitatea de vârste şi profesii, cele mai multe intelectuale, dar şi unele legate de diferite meserii. Cauzele invocate sunt de ordin economic, dublate uneori şi de motivaţii de ordin politic.
 

Aceste date statistice plasează comunitatea română pe locul al 20-lea, ca mărime, în rândul celor 71 de grupuri etnice de origine europeană, recunoscute oficial pe continentul Nord American. Alte statistici care iau în considerare numărul total al cetăţenilor de alte etnii din America de Nord, plasează comunitatea română în ultima categorie: “other”  cea care reprezintă  sub 2% din numărul total al etnicilor străini din SUA. Comparativ cu alţi imigranţi, în speţă indieni, hispanici latino şi sud-americani, precum  şi asiatici, care deţin împreună covarşitorul procent de 70% dintre etnicii străini în SUA,  comunitatea română este departe de a reprezenta o forţă din punct de vedere numeric. Numărul românilor care trăiesc în America de Nord este însă, mult mai mare de 2 milioane, ţinând seama de faptul că mulţi dintre ei nu îşi declară originea, fluxul de imigrări continuă, mulţi dintre cei stabiliţi în S.U.A. nu au dobandit  încă rezidenţa permanentă sau cetăţenia Americană. O parte dintre românii care locuiesc în SUA sunt studenţi sau doctoranzi. Datorită acestui statut temporar în America, ei nu se regăsesc în statisticile oficiale, deşi se află şi îşi desfăşoară activitatea în aproape toate universităţile prestigioase din Statele Unite. Programul FACES facilitează emigrarea profesorilor în SUA, iar vizele de muncă dublă intenţie  -muncă şi emigrare, create special  pentru specialişti si manageri, aduc anual  un numar semnificativ de imigranţi români cu înaltă calificare.


Cea mai mare concentrare a originarilor din Romania se află în oraşele din nord-estul SUA, în statele New Jersey, Ohio, Indiana, Michigan, Illinois, Pennsylvania. Alte zone preferate de români sunt California, Oregon, Washington State şi oraşul New York. O comunitate românescă de mărime medie se află în zonele mai recente de imigraţie preferate de etnicii români, respectiv în jurul capitalei americane Washington DC şi in statul Florida.

 

Organizaţii culturale, politice şi profesionale ale românilor-americani Viaţa comunităţilor româneşti se desfăşoară, cu preponderenţă, în jurul bisericilor. Există un număr important de organizaţii româneşti locale cu profil cultural, care contribuie la păstrarea identităţii membrilor comunităţii române, prin organizarea de evenimente cultural-artistice. Unele dintre ele au înfiinţat ansambluri folclorice, mici muzee de artă populară şi istorie a comunităţii locale. Deseori, ele participă la evenimente multi-etnice locale. Au inceput să apară organizaţii profesionale ale românilor americani: Romanian Medical Society, Romanian American Lawyer’s Association, Asociaţia Generală a Inginerilor Româno-Americani, care pot fi considerate deocamdată organizaţii locale, întrucât ele grupează un număr restrâns de membri dintr-o anumită zonă a S.U.A. Printre cele mai proeminente asociaţii profesionale se numără Academia Româno-Americană de Arte şi Ştiinte (A.R.A.) şi Societatea pentru Studii Româneşti (S.R.S.), care grupează membri de elită ai lumii academice din România şi S.U.A.

 O organizaţie creată recent, modernă şi cu multe obiective, este Congress of Romanian Americans (C.O.R.A.) înfiinţată în anul 1990, la sugestia lui Richard Schifter, în acel moment asistent al secretarului de stat al S.U.A. şi al congresmenului Frank Wolf, care au insistat asupra necesităţii unirii organizaţiilor românilor americani într-un comitet de acţiune reprezentativ.

Au existat câţiva români care s-au afirmat în viaţa politică Americană: un primar de origine româna al oraşului Indiana Harbor, Walter Jeorse. Unul dintre primarii oraşului Cleveland, Ralph Locher, era născut în România, dar din părinţi americani. George Dobrea a fost preşedintele Consiliului pentru Educaţie din Cleveland, iar Eugen Raica este, în prezent, director al Agenţiei pentru Dezvoltare Urbană din statul Michigan.

Ascensiunea în cercurile politice înalte, la scară naţională, a unor americani de origine română, este încă extrem de dificilă şi se datorează în principal gradului scăzut de coeziune al comunităţii româneşti din America. Există un singur precedent, Martin Hoke, fost membru în Camera Reprezentanţilor a Congresului S.U.A. pentru statul Ohio, a carui mamă era nascută în România. Începand cu alegerile Parlamentare din 30 noiembrie 2008, românii din SUA şi Canada au un senator în persoana domnului avocat Eugen Chivu şi un deputat, omul de afaceri Mircea Lubanovici, care vor reprezenta interesele românilor-americani în patria mamă, România. În lumea afacerilor, comunitatea română din America, abia face primii paşi.

 

Afacerile românilor-americani sunt mici şi medii, majoritatea în domeniul serviciilor, comerţului şi transporturilor. Există multe  ziare, reviste, posturi radio şi de televiziune în limba română, sau care se adresează comunităţilor româneşti din America de Nord. Apariţia Internet-ului le-a făcut mai accesibile şi mai uşor de contactat. Ele apar ca link-uri şi pe site-urile ambasadelor şi consulatelor româneşti din SUA şi Canada şi reprezintă principalele surse de informaţii în limba maternă pentru etnicii români din America.

 

În cadrul diasporei romane din America de Nord s-au afirmat valoroşi oameni de ştiintă, filozofi, literaţi, maeştri ai artei interpretative muzicale, profesori universitari, artişti plastici, publicişti, sportivi etc. Menţionez printre aceştia pe profesorul Emil Palade, distins cu premiul Nobel în 1974 pentru descoperiri în domeniul organizării structurale şi funcţionale a celulei. Elie Wiessel, scriitor American de origine română, laureat al premiului Nobel în 1986. Emanuel Mardingher, prof. univ. Radu Florescu, istoricul George Ursu, prof. univ.Stephen Fischer-Galaţi, Anghel Rugină, prof. univ. Maria Manoliu Manea, av. Steven Bonică, preot Gheorghe Calciu Dumitreasa.

 Domnul Alexandru Nemoianu este un scriitor, istoric şi publicist român care s-a refugiat politic în Michigan, în anul 1982 şi a scris mult despre America şi viaţa românilor-americani. Una dintre lucrările lui Nemoianu se numeşte: “Cuvinte despre românii-americani” şi reprezintă un punct de referinţă în înţelegerea fenomenului imigraţiei romaneşti în Statele Unite.

În viziunea domnului Nemoianu, drumul românilor spre America are două dimensiuni distincte, una pragmatică, socio-economică, adâncindu-se fară întoarcere în spaţiu şi timp, acea dorinţă de mai bine care şi-a gasit, în sfraşit, pământul propice pentru a se materializa, Lumea Nouă. A doua dimensiune este pur spirituală, de echilibru perpetuu dintre noutatea dobandită şi credinţa mărturisită; conţine calitaţile şi valorile ancestrale, înţelese ca virtuţi şi resurse stimulatoare. Cuvinte despre românii-americani este o carte despre noi înşine, românii de dincoace şi de dincolo de Oceanul Atlantic, despre tradiţii, tranziţii şi metamorfoze.

 

Simona M. Botezan, Washington D.C.

 

 

 

 

 

Copyright © 2014 Romanii din strainatate